Definita cuvantului dantură
DANTÚRĂ, danturi, s. f. 1. Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție. ◊ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.). – Din fr. denture.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dantură
sálă (sắli), s. f. – Încăpere mare. – Var. Mold. șală. Mr. sală. Fr. salle, mr. din it., cf. ngr. σάλα. Fonetismul var. mod. este curios și se explică probabil prin analogie cu multe cuvinte orientale, care au pe ș în tc. și s în ngr. cf. șal, ngr. σάλι, șah, ngr. σάχης etc. -Der. salon, s. n., din fr. salon, mr. salone, din it. salone, cf. ngr. σαλόνι. Vezi definitia »
LÍRĂ1 s.f. 1. Instrument muzical cu coarde în formă de arc foarte îndoit, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor. ♦ (Fig.) Simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. Dispozitiv în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. Priză de curent folosită la vehiculele cu tracțiune electrică. 4. Element decorativ în formă de liră (1), utilizat îndeosebi în mobila biedermeier. [< fr. lyre, it. lira, lat., gr. lyra]. Vezi definitia »
-STOMÓZĂ elem. „deschizătură, îmbucare”. (< fr. -stomase, cf. gr. stomasis) Vezi definitia »
ȘINȘÍLĂ/CINCÍLA s. f. mamifer rozător, cu o blană cenușie foarte frumoasă, în regiunile muntoase din Peru și Chile. (< fr. chinchilla) Vezi definitia »
TÁMJĂ, tamje, s. f. (Reg.) Întâmplare, fapt, poveste (de necrezut); pricină, afacere. Vezi definitia »