Definita cuvantului dăinuire
DĂINUÍRE s. f. Faptul de a dăinui; persistență; menținere. – V. dăinui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dăinuire
RECTIFICÁRE1 s.f. Acțiunea de a rectifica (1) și rezultatul ei; îndreptare, corijare. [< rectifica (1)]. Vezi definitia »
pozvolíre, pozvolíri, s.f. (înv.) permisiune, încuviințare, îngăduință, autorizație. Vezi definitia »
REÎNSCRÍERE s.f. Acțiunea de a se reînscrie și rezultatul ei. [< reînscrie]. Vezi definitia »
ALARMÁRE, alarmări, s. f. Acțiunea de a (se) alarma și rezultatul ei. – V. alarma. Vezi definitia »
REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba. Vezi definitia »