neniulúc s.m. (reg.) neniuț, neniuluț (de la „nene”). Vezi definitia »

VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val¹ (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din tăvăluc. Vezi definitia »

băbălúc s.m. sg. (reg. în loc.) din băbăluc = din moși-strămoși; din timpuri străvechi, din vechime. Vezi definitia »

ZĂPÚC s.n. pl. zăpúcuri Vezi definitia »

a sta sub papuc expr. (iron. – d. bărbați) a fi docil, a se lăsa condus în tot ceea ce face de o femeie. Vezi definitia »