ASCOLI, Graziadio Isaia (1829-1907), lingvist italian. Neogramatic. Indoeuropenist și romanist, întemeietor al studiilor asupra limbii retoromane și al dialectologiei italiene („Italia dialectală”). M. de onoare al Acad. Române (1877). Vezi definitia »

hașli, hașlesc v. t. (intl.) a fura. Vezi definitia »

părăclí, părăclésc, vb. IV (reg.; despre piatră) a sparge, a sfărâma. Vezi definitia »

scodormolí, scodormolésc, vb. IV (înv.) 1. a scormoni. 2. a răspândi, a împrăștia. Vezi definitia »

CIULÍ, ciulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre animale) A ridica urechile ținându-le drept în sus (pentru a-și încorda auzul). 2. Fig. (Despre oameni) A-și încorda auzul pentru a desluși un zgomot, a asculta cu atenția încordată. – Cf. scr. čuljiti. Vezi definitia »