REBÁB, rebaburi, s. n. Instrument muzical cu două coarde, asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni și marocani. – Din fr. rébab. Vezi definitia »

DODECASILÁB, dodecasilabe, s. n., adj. (Vers) care are douăsprezece silabe. – Din fr. dodécasyllabe, lat. duodecasyllabus. Vezi definitia »

năgláb, năglábe, s.n. (reg.) sarcină de lemne, de fân. Vezi definitia »

ENDECASILÁB s.m. Vers de unsprezece silabe, indiferent de natura lor. [< fr. hendécasyllabe, lat. hendecasyllabus, cf. gr. hendeka – unsprezece, syllabe – silabă]. Vezi definitia »

PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în evul mediu, în țările românești, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în evul mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb. Vezi definitia »