BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci. Vezi definitia »

ZURUÍT, zuruituri, s. n. Zornăit. – V. zurui. Vezi definitia »

MOCĂÍT, -Ă, mocăiți, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoana) care lucrează încet, fără spor, care acționează sau umblă încet. 2. (Persoană) care își pierde vremea cu nimicuri. [Pr.:-că-it] – V. mocăi. Vezi definitia »

poghircít, -ă, adj. (reg.; despre fructele rămase după cules) care este adunat, strâns. Vezi definitia »

RĂCORÍT, -Ă, răcoriți, -te, adj. 1. (Rar) Răcoros. 2. (Despre oameni) Care și-a potolit setea; căruia nu-i mai este cald. 3. Fig. Calmat, potolit; răzbunat. – V. răcori. Vezi definitia »