Definita cuvantului dărăcitor
DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dărăcitor
REZERVÓR s.n. Bazin, vas care servește la depozitarea sau la acumularea unui fluid. ♦ Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată pentru a colecta apele de pe un anumit teritoriu spre a fi folosite în scopuri tehnice. [Cf. fr. réservoir]. Vezi definitia »
STEREOPROIECTÓR s.n. Aparat fotogrammetric de stereorestituție pentru obținerea de hărți topografice folosind fotograme aeriene. [Cf. fr. stéréoprojecteur]. Vezi definitia »
LĂNȚIȘÓR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui lanț; lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă; lanțug, lănțuș, lănțușor. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic. – Lanț + suf. -ișor. Vezi definitia »
MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar. – Mijloci + suf. -tor. Vezi definitia »
VISCEROCEPTÓR s. m. interoreceptor care semnalează impresiile provenite de la viscere. (< fr. viscérocepteur) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z