Definita cuvantului dărăcitor
DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dărăcitor
DOBORÂTÓR, -OÁRE, doborâtori, -oare, adj. Care doboară. – Doborî + suf. -tor. Vezi definitia »
artofór, artofóruri, s.n. (înv.) vas în care se păstrează pâinea sfințită (artosul) Vezi definitia »
DISECTÓR s. n. (tv.) ~ de imagini = tub electronic al cărui catod, când e luminat, poate emite electroni. (< fr. dissecteur) Vezi definitia »
ÎNFRUNTĂTÓR, -OÁRE, înfruntători, -oare, adj. (Rar) Care înfruntă (1). – Din înfrunta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »
DRENÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor care efectuează lucrări de drenaj. II. adj., s. n. (medicament) pentru drenare (2). (< fr. draineur) Vezi definitia »