HIEROGLÍFĂ s.f. 1. Semn al scrierii vechilor egipteni, care reprezenta cu ajutorul unor figuri lucrurile sau ființele despre care se scria. ◊ Teoria hieroglifelor = teorie agnostică potrivit căreia senzațiile și reprezentările omului nu sunt o copie a obiectelor, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor. 2. (Fig.; ironic) Scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. [Pron. hi-e-, var. ieroglifă s.f. / < fr. hiéroglyphe, cf. gr. hieros – sacru, glyphein – a grava]. Vezi definitia »

fârțoagă, fârțoage s. f. v. fârță. Vezi definitia »

CHINÍNĂ s.f. Substanță albă cristalizată, foarte amară la gust, care se găsește în scoarța arborelui chinchina, folosită ca medicament febrifug. [< fr. quinine, cf. it. chinina, sp. quina, quinquina]. Vezi definitia »

CÍTERĂ s. f. v. țiteră. Vezi definitia »

PAHISALPINGÍTĂ s. f. salpingită cu îngroșarea țesutului conjunctiv. (< fr. pachysalpingite) Vezi definitia »