țâlúș s.n. (reg.) dârjală. Vezi definitia »

PLĂIÉȘ, plăieși, s. m. 1. (În evul mediu) Locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer. 2. Locuitor de la munte; muntean. [Pr.: plă-ieș] – Plai + suf. -aș. Vezi definitia »

țăcălíș, țăcălíșuri, s.n. (reg.) 1. grămadă de surcele, așchii, coji. 2. tufăriș, lăstăriș. Vezi definitia »

PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație de rasă negridă care locuiește în Melanezia; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține papuașilor (1) sau Melaneziei, privitor la papuași sau la Melanezia. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. Papouas. Vezi definitia »

LEGĂNÁȘ, legănașe, s. n. (Pop.) Legănel. – Leagăn + suf. -aș. Vezi definitia »