CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care are numeroase întrebuințări în industrie. – Din fr. chlore. Vezi definitia »

chiór (chioáră), adj. – 1. Care vede numai cu un ochi. – 2. Sașiu. – 3. Miop. – 4. Opac, care dă o lumină slabă. – 5. (Arg.) As, carte de joc cu numărul unu. – 6. (Arg.) Sărac, nevoiaș. – Mr., megl. chior. Tc. kör „orb” (Roesler 596; Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Berneker 680; Șeineanu, II, 114; Meyer 140; Lokotsch 1207); cf. alb. kjor, sb. cór, și de asemenea alb. göre „nenorocit”. Nu circulă în Trans. (cf. ALR, I, 57). Pentru expresia apă chioară, cf. chiar. Dubletul ceur (sașiu), care circulă în Banat și pe care Crețu 312 îl deriva din lat. caeculus, reprezintă sb. cór. Der. chioară, s. f. (para), în loc de para chioară (s-a spus despre monedele găurite, care încetau să mai aibă valoare de circulație); chiorî, vb. (a scoate un ochi; a orbi, a-și pierde vederea; a se uita sașiu; a indica); chiorie, s. f. (defectul de a fi sașiu; miopie); chiorilă, s. m. (poreclă pentru miopi); chiorîș, adv. (cu un singur ochi, închizînd un ochi; pieziș; orbește, fără să se uite). Vezi definitia »

sămăluitór, sămăluitoáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) capabil, destoinic. 2. (adj., s.m.) (persoană) care calculează, socotește, apreciază, estimează, sămăluiește. 3. (adj., s.m.) (ființă) care chibzuiește, judecă, sămăluiește. Vezi definitia »

AUTOMOTÓR s. n. vehicul feroviar cu motor cu ardere internă sau electric, pentru transportul călătorilor. (< fr. automoteur) Vezi definitia »

TĂTIȘÓR, tătișori, s. m. (Reg.) Tătic. – Tată + suf. -ișor. Vezi definitia »