spiculúț, spiculúțe, s.n. (reg.) spic mic, spiculeț, spicușor, spicurel, spicușel, spicuț. Vezi definitia »

inohodéț s.m. (reg.) cal de călărie. Vezi definitia »

ȘPRAIȚ s. n. piesă de lemn, de metal, element de sprijinire a cofrajelor. (< germ. Spreize) Vezi definitia »

CUBULÉȚ, cubuléțe, s. n. Diminutiv al lui cub. Vezi definitia »

MISTRÉȚ, -EÁȚĂ, mistreți, -e, adj. I. (În sintagma) Porc mistreț (și substantivat, m.) = animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru-sur, cu greabănul înalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici și cu caninii transformați în colți puternici; porc sălbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite; amestecat, pestriț; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrișor; (despre fructe) pădureț, sălbatic. – Lat. mixticius. Vezi definitia »