ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiviza. – Din adjectiv. – ajectiváre s. f.; adjectivát, -ă adj. Vezi definitia »

Iehova, s.m. 1. Forma românească a Numelui personal al lui Dumnezeu ce se găsește în Scripturile ebraice (Vechiul Testament) ca YHWH (tetragrama) și apare de aproximativ 7000 de ori în textul Scripturilor ebraice. Acesta a fost înlocuit în multe dintre Bibliile românești actuale cu termeni ca DOMNUL și Dumnezeu. Vezi definitia »

ceva situat între excelent și excepțional Vezi definitia »

INACTIVÁ vb. I. tr. A face ceva să devină inactiv, să nu poată reacționa; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. [Cf. fr. inactiver, it. inattivare]. Vezi definitia »

a fi numai gura de cineva expr. (peior.) a fi numai bun de gură, a fi lăudăros și ineficient. Vezi definitia »