Definita cuvantului divin
DIVÍN, -Ă, divini, -e adj. 1. Considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Fig. Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale; minunat. Voce divină. – Din fr. divin, lat.divinus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu divin
HOLOCRISTALÍN, -Ă adj. (despre roci magmatice) cristalizat în întregime. (< fr. holocristallin) Vezi definitia »
BERNARDÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr(iță) dintr-o congregație desprinsă din ordinul benedictinilor, printr-o reformă făcută de Bernard de Menthon în sec. X. [< fr. bernardin]. Vezi definitia »
Din an in Paste Vezi definitia »
URSÍN, -Ă, ursini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Lat în spate. – Din fr. oursin. Vezi definitia »
mabéin s.n. (înv.) camera de audiențe a sultanului; camera personală a domnului. Vezi definitia »