INDULGÉNT, -Ă adj. Iertător; îngăduitor; blând. [Cf. fr. indulgent, lat. indulgens]. Vezi definitia »

DETARTRÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care servește pentru detartrare. (< fr. détartrant) Vezi definitia »

ANTIREZONÁNT, -Ă adj. (Despre circuite) Care prezintă antirezonanță. [< fr. antirésonnant]. Vezi definitia »

REZIDÉNT, -Ă I. s. m. 1. reprezentant diplomatic inferior ca rang ministrului plenipotențiar sau ambasadorului. ◊ (în trecut) reprezentant al guvernului central într-o țară colonială sau sub protectorat. 2. persoană stabilită temporar în alt loc decât țara al cărei cetățean este. II. adj. (despre cetățeni stabiliți în alt stat) care locuiește în... III. s. m. f. absolvent medicinist care își perfecționează practica în spital. (< fr. résident, lat. residens, germ. Resident) Vezi definitia »

pront s.n. (reg.) staniște a vitelor; loc de odihnă pentru vite; zăcătoare. Vezi definitia »