MICIURINÍSM s. n. teorie elaborată de I. V. Miciurin, care se referă la metodele de hibridare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială a organismelor. (< Miciurin, n. pr. + -ism) Vezi definitia »

ANATOCÍSM s. n. capitalizare a dobânzii unei sume împrumutate; dobândă la dobândă. (< fr. anatocisme, lat. anatocismus) Vezi definitia »

CATOLICISM (‹ it., fr.) s. n. Sistem doctrinar exprimat în teologia latină și tradiția Bisericii romano-catolice. C. se deosebește atît de ortodoxie cît și de protestantism prin: primatul papal, filoque, azima, purgatoriu etc. C. folosește metoda scolastică tomistă introducînd concepte filozofice în formularea dogmelor, care sînt decizii ale unei autorități infailibile în materie de credință (papa) și nu de mărturisire de credință. Vezi definitia »

„SUPRAREALISM, s.m. Mișcare literară și artistică apărută în Franța la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, care s-a opus tuturor formelor ordinii și convenției logice, morale și sociale și care a oferit în schimb valorile visului, ale instinctului, ale dorinței și revoltei, în expresia „funcționarea reală a gîndirii”(Le Petit Larousse) Vezi definitia »

RIGORÍSM s. n. 1. concepție etică, promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale. 2. severitate excesivă în respectarea normelor morale; morală severă; austeritate. 3. calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate. (< fr. rigorisme) Vezi definitia »