FILIÁLĂ, filiale, s. f. Instituție, întreprindere, asociație, organizație condusă și controlată de o unitate centrală. [Pr.: -li-a-] – Din fr. filiale. Vezi definitia »

HERMENEUTICĂ s.f. Disciplină (considerată și artă) care se ocupă cu înțelegerea și interpretarea monumentelor, cărților și a textelor vechi. ♦ Teorie a interpretării semnelor ca elemente simbolice ale unei culturi. [Var. ermeneutică s.f. / < fr. herméneutique, cf. gr. hermeneutike < hermeneuein – a interpreta, hermeneus – interpret]. Vezi definitia »

FLÉȘĂ, fleșe, s. f. 1. Acoperiș foarte înalt, în formă de piramidă sau de con, folosit, mai ales în evul mediu, la construcțiile monumentale ale bisericilor. 2. Partea din spate a afetului unui tun. 3. Procedeu ofensiv la scrimă, constând din deplasarea energică și rapidă a corpului înainte. – Din fr. flèche. Vezi definitia »

VÚTĂ s. f. 1. lucrare de zidărie în formă de boltă. ◊ porțiune a unei bolți sau arcade între începutul curbei și un punct oarecare de pe aceasta. ◊ partea arcuită a unei porți, a unei ferestre. 2. creasta unui anticlinal; boltă. (<fr. voûte) Vezi definitia »

chipótă (-te), s. f. – Chișiță. Rus. kipot (Byhan 327). Cuvînt rar, lipsește în general din dicționare. Vezi definitia »