Definita cuvantului empiric
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută prin prelucrarea pur matematică a unor date experimentale, fără substrat teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu empiric
HUMORÍSTIC, -Ă adj. v. umoristic. Vezi definitia »
BOTULÍNIC, botulinici, adj. (În sintagma) Bacil botulinic = bacil care se găsește în carnea sau fructele conservate și în nutrețul însilozat. – Din fr. bothulinique. Vezi definitia »
CADAVÉRIC, -Ă adj. cu aspect de cadavru. (< fr. cadavérique) Vezi definitia »
SINGURÁTIC, -Ă, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ♦ (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva, tainic. ♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc.; solitar; p. ext. liniștit. O căsuță singuratică. 3. (Gram.; înv.; și substantivat, n.) Singular (1). [Var.: singurátec, -ă adj.] – Singur + suf. -atic. Vezi definitia »
ORTOÉDRIC, -Ă adj. (Despre cristale) Care are planurile coordonate perpendiculare între ele. [Pron. -to-e-. / < fr. orthoédrique]. Vezi definitia »