ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri / evi Vezi definitia »

BREJNEV, Leonid Ilici (1906-1982), om politic sovietic. Prim-secretar (1964-1966) și secretar general (1966-1982) al C.C. al P.C.U.S. Președinte (1960-1964 și 1977-1982) al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. (șef al statului). A organizat înăbușirea „Primăverii de la Praga” (1968) și a elaborat doctrina „suveranității limitate”. Pe plan intern a promovat o linie politică rigidă, fapt ce a dus la o perioadă de stagnare accentuată în societatea sovietică în domeniile vieții economice, sociale și spirituale. Vezi definitia »

ASTAFIEV, Viktor Petrovici (1924-2001), scriitor rus. Romane și nuvele consacrate perioadei războiului și lumii satului siberian („Furtul”, „Păstorul și păstorița”, „Visul crestelor albe”), precum și universul copilăriei („Ultima plecăciune”). Scenarii de film. Vezi definitia »

AFANASIEV, Aleksandr Nikolaevici (1826-1871), folclorist rus. A alcătuit cea mai mare colecție de „Povești populare rusești” (8 vol., 1855-1864). Vezi definitia »

BEHTEREV, Vladimir Mihailovici (1857-1927), fiziolog rus. A studiat, împreună cu I.P. Pavlov, reflexele condiționate. Vezi definitia »