LĂSCÁIE, lăscăi, s. f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în țările române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut nici un ban. [Pr.: -ca-ie. – Var.: lescáie, lețcáie, lițcáie s. f.] – Din ucr. ljackyj. Vezi definitia »

ACLAMÁȚIE, aclamații, s. f. Manifestare a aprobării sau a entuziasmului, prin urale sau aplauze; ovație. – Fr. acclamation (lat. lit. acclamatio, -onis). Vezi definitia »

PIOSEPTICEMÍE s. f. boală infecțioasă gravă, la mânji, viței, miei etc. (< fr. pyosepticémie) Vezi definitia »

afirmatie ne dreapta, in justa, mincinoasa, cu caracter/scop vadit tendentios, facuta cu scopul de a apara un fapt o idee, o teorie in absenta unor argumente fara acoperire argumentata credibil sau legal. lat: in jure Vezi definitia »

IODOTERAPÍE s. f. folosire a iodului în scop terapeutic. (< engl. iodotherapy) Vezi definitia »