Definita cuvantului aberație
ABERÁȚIE, aberații, s. f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecțiune a unui sistem optic, care duce la obținerea unor imagini neclare, deformate etc. ◊ Aberație vizuală = astigmatism (2). Aberația luminii = variația aparentă a poziției unui astru pe cer datorită mișcării Pământului în jurul Soarelui și faptului că lumina se propagă cu viteză finită. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu aberație
ETNOZOFÍE s. f. concepție filozofică a unei etnii. (< etno- + -zofie) Vezi definitia »
TEOZOFÍE s. f. Doctrină filozofică-religioasă de origine orientală, care susține teoria cunoașterii nemijlocite a esenței divinității. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophie. Vezi definitia »
CLORUREMÍE s.f. (Med.) Cloremie. [Gen. -iei. / < fr. chlorurémie]. Vezi definitia »
RADIODEFECTOSCOPÍE [< fr.] s.f. Metodă de control nedistructiv bazată pe deosebirea condițiilor de propagare (absorbție) a radioundelor din gama de unde centimetrice și milimetrice în diferite medii (în principal, în dielectrici); se folosește pentru depistarea defectelor superficiale, măsurarea grosimii acoperirilor de dielectrici, controlul calității și dimensiunii foilor, sârmelor, barelor metalice în procesul de fabricație.
Sursa: Dicționar Enciclopedic, vol. VI, R-Ș, 2006. Vezi definitia »
OCLÚZIE s. f. v. ocluziune. Vezi definitia »