JUXTAPÚNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapún. / după fr. juxtaposer]. Vezi definitia »

EXPIAȚIÚNE s. f. v. expiație. Vezi definitia »

JONCȚIUNE, joncțiuni, s. f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc. ♦ (Electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor. ♦ (Lingv.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare. ♦ (Mil.) Loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. jonction. Vezi definitia »

STRICȚIÚNE s. f. micșorare a dimensiunilor unui obiect; contracție. ◊ constricție. (< fr. striction, lat. strictio) Vezi definitia »

REPREHENSIÚNE s. f. mustrare, reproș; blam. (< fr. répréhension, lat. reprehensio) Vezi definitia »