Definita cuvantului fronton
FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fronton
BOSTÓN2 s.n. (Poligr.) Presă de imprimat mică și plană. [< germ. Boston(presse)]. Vezi definitia »
ELEKTRÓN s. n. Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. – Probabil din germ. Vezi definitia »
pirón (piroáne), s. n. – 1. Cui mare. – 2. Minciună. – Var. piroi. Mr. peronă „ac”. Ngr. πηροῦνι, περόνι (Cihac, II, 686; Meyer 326; REW 6366; Tiktin). – Der. pironi, vb. (a bate în cuie, a fixa; a imortaliza). Vezi definitia »
CAPARASÓN s. n. husă, armură de ornament care se punea pe cal la ceremonii; valtrap. (< fr. caparașon) Vezi definitia »
ANNOBÓN, denumire pînă în 1973 a ins. Pagalu. Vezi definitia »