ABNEGÁ, abnég, vb. I. (Rar) Tranz. A tăgădui, a nega, a renunța la cineva sau ceva. – Din lat. abnegare. Vezi definitia »

stanga, madular, prepula, cocar Vezi definitia »

îngurgá, îngúrg, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se împreuna, a se încârdăși, a se înhăita, a se asocia, a se întovărăși. 2. (refl.) a intra în legături de dragoste cu cineva; a se înnădi, a se îngurlui. 3. (refl.) a se încurca (într-o afacere). 4. a face ceva de mântuială, fără pricepere, fără rânduială; a înciripa, a înjgheba, a înciocăla, a îndruga, a îndrila. 5. a îndruga verzi și uscate, a palavragi. 6. a ocoli adevărul, a umbla cu șoalda. 7. a încâlci, a încăiera. Vezi definitia »

SVINGÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A dansa sving. 2. A cânta, a interpreta în stil sving. [Scris și swinga, var. suinga vb. I. / < engl. swing]. Vezi definitia »

STRĂFIGÁ¹, străfíg, vb. I. Tranz. (Reg.) A străpunge. – Din stră- + [în]fige. Vezi definitia »