FABULATÓRIU, -IE adj. referitor la fabulație; care fabulează. (< fr. fabulateur, lat. fabulator) Vezi definitia »

SELÉNIU s.n. Metaloid negru-cenușiu, cu proprietăți chimice asemănătoare cu ale sulfului. [Pron. -niu, var. selenium s.n. / < fr. sélénium]. Vezi definitia »

PRELÚDIU, preludii, s. n. 1. Parte introductivă a unei compoziții muzicale mai ample. ♦ Spec. Prima piesă muzicală dintr-o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2. Exercițiu muzical pregătitor; p. ext. improvizație. 3. Fig. Ceea ce anunță, precedă sau pregătește o acțiune sau un eveniment; acțiune premergătoare. – Din fr. prélude, it. preludio, germ. Präludium. Vezi definitia »

TÚLIU s. n. element metalic din grupa lantanidelor. (< fr. thalium) Vezi definitia »

ALPINÁRIU s. n. grădină botanică rezervată culturii florei alpine. (după fr. alpinum) Vezi definitia »