SITUAȚIONISM s. n. mișcare contestatară îndreptată împotriva structurilor actuale ale societății. (< fr. situationnisme) Vezi definitia »

INACTIVÍSM s.n. Accentuare a atitudinii inactive, mod de viață care evită întâmplările lumii din afară. [< germ. Inaktivismus]. Vezi definitia »

SOCRATÍSM s. n. orientare a gândirii filozofice spre subiect, spre om, spre problemele gnoseologice și morale, proprie lui Socrate, care considera că adevărul poate fi descoperit prin reflecție filozofică și prin maieutică. (< Socrate + -ism) Vezi definitia »

ALBINOIDÍSM s.n. Formă incompletă de albinism. [Pron. -no-i-. / < fr. albinoïdisme]. Vezi definitia »

SINCRONÍSM s.n. 1. Proprietate a unor fenomene periodice asemănătoare de a se desfășura simultan; stare a ceea ce este sincron; simultaneitate. ♦ (Cinem.) Simultaneitatea înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor. 2. Teorie susținută de Eugen Lovinescu, potrivit căreia, în epoca modernă, cultura (și toate instituțiile) unui popor se dezvoltă, prin imitație și adaptare, în strânsă interdependență cu celelalte culturi. [< fr. synchronisme]. Vezi definitia »