pieritúră, pieritúri, s.f. (reg.) 1. om sau animal slab, lipsit de energie și de vigoare; căzătură, mortăciune. 2. semănătură cu plante rare, pipernicite. 3. cânepă măruntă, crescută pe marginea cânepistii. 4. iarbă rară și mică. 5. loc dintr-o porumbiște în care n-a răsărit porumbul semănat. 6. teren sărac, neroditor. 7. pericol, primejdie de moarte. 8. necaz, supărare; greutate, dificultate mare. Vezi definitia »

ANCHILÓZĂ, anchiloze, s. f. Suprimare parțială sau totală a mișcărilor într-o articulație; înțepenire a unei articulații. – Din fr. ankylose. Vezi definitia »

-XÍLĂ elem. v. xilo-. Vezi definitia »

ENDOMEIÓZĂ s. f. reproducere cu cromozomi supranumerari în profaza primei diviziuni meiotice. (< fr. endoméiose) Vezi definitia »

gherétă (gheréte), s. f. – 1. Construcție mică în care se poate adăposti un paznic. – 2. Chioșc, tonetă. – Var. (rar) gherită. Fr. guérite. Vezi definitia »