DUNÉTĂ, dunete, s. f. Parte mai înaltă de la pupa unei nave (unde se află cabinele căpitanului și ale ofițerilor sau ale întregului echipaj). – Din fr. dunette. Vezi definitia »

FOJGĂIÁLĂ, fojgăieli, s. f. (Reg.) Fojgăire. – Fojgăi + suf. -eală. Vezi definitia »

DUODÉCIMĂ s.f. (Muz.) Interval care cuprinde douăsprezece trepte. ♦ Treapta a douăsprezecea de la o treaptă dată. [Pron. du-o-. / < it. duodecima]. Vezi definitia »

chíșcă (chíște), s. f. – 1. Colon, intestinul gros al animalelor. – 2. Tobă, cîrnat. – 3. (Loc. adv.) Dens, îndesat. – Var. chioșcă. Rut. kyška „mațe”, rus. kiška, pol. kiszka „mațe, tobă” (Cihac, II, 50; Berneker 679). Vezi definitia »

HAPLOFÁZĂ s.f. (Biol.) Stare a celulelor sexuale în care nucleele au numai o jumătate din numărul de cromozomi caracteristic celulelor somatice; fază haploidă. [< fr. haplophase]. Vezi definitia »