păstrăváș¹, păstrăváși, s.m. (reg.) floare de glastră cu puncte argintii pe frunze. Vezi definitia »

MÂNÁȘ, mânași, s. m. (Reg.) Vizitiu. – Mâna + suf. aș. Vezi definitia »

griș s. n. – Produs alimentar obținut din boabe de grîu măcinate. – Var. grisă. Germ. Gries (Borcea 191), cf. pol. gris, sb. kris. Vezi definitia »

SĂLÁȘ, sălașe, s. n. (Pop.) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire. 2. Construcție rudimentară făcută în câmp și folosită ca adăpost temporar pentru oameni și animale. 3. Locuință, casă. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcuș. 4. Așezare omenească. ♦ Locuitorii acestei așezări. 5. Mică așezare de țigani (nomazi); grup de familii de țigani (nomazi) sub conducerea unui vătaf. [Pl. și: sălașuri] – Din magh. szállás. Vezi definitia »

scuturíș, scuturíșuri, s.n. (reg.) scuturare (a frunzelor, a florilor, a roadelor). Vezi definitia »