BARREMIÁN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien]. Vezi definitia »

westfalián¹ (west-fa-li-an) adj. m., pl. westfaliéni; f. westfaliánă, pl. westfaliéne Vezi definitia »

TROIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Troia. II. adj. referitor la Troia. ♦ calul ~ = a) cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății. b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situația sau acțiunile cuiva. (< lat. troianus) Vezi definitia »

LORÁN s. n. (Nav.) Sistem de radionavigație pentru distanțe mari, constând în determinarea poziției unei aero(nave) cu ajutorul semnalelor emise de două perechi de stații terestre ale căror coordonate sunt cunoscute. – Din engl., fr. loran. Vezi definitia »

BUZDUGÁN, buzdugane, s. n. 1. Măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în vechime ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești. 2. Plantă erbacee cu flori verzi-alburii și fructe în forma unor piramide răsturnate (Sparganium ramosum). – Tc. bozdogan. Vezi definitia »