IZOMÓRF, -Ă adj. Care afectează forma însăși. ♦ (Despre substanțe) Care prezintă izomorfism; (despre cristale) asemănător ca formă; (biol.; despre organisme sau organe) care se aseamănă din punct de vedere morfologic. [Var. isomorf, -ă adj. / < fr. isomorphe]. Vezi definitia »

ALOTRIOMÓRF, -Ă (Geol.; despre minerale) Care nu are formă proprie, ci o ia pe aceea a cavității unde se află. [Pron. -tri-o-. / < germ. allotriomorph, cf. gr. allotrios – străin, morphe – formă]. Vezi definitia »

ENTEROMÓRF, -Ă adj. în formă de intestin. (< fr. entéromorphe) Vezi definitia »

RIZOMÓRF, -Ă I. adj. de forma unei rădăcini. II. s. n. organ de înmulțire vegetativă, filamente miceliene dispuse în rețea, la unele ciuperci, care atacă scoarța sau rădăcina arborilor. (< fr. rhizomorphe) Vezi definitia »

TRIMÓRF, -Ă, trimorfi, -e, adj. Care prezintă trimorfism. – Din fr. trimorphe. Vezi definitia »