ETOLOGÍE s. f. 1. disciplină având ca obiect studiul moravurilor popoarelor. 2. știință care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor. 3. știința legilor care determină formarea caracterelor. (< fr. éthologie) Vezi definitia »

-ARTRÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(în legătură cu o) articulație”, „încheietură”. [Gen. -iei. / < fr. -arthrie]. Vezi definitia »

ACATAFAZÍE, acatafazii, s. f. Dispunere greșită a cuvintelor în vorbire. – Din fr. acataphasie. Vezi definitia »

PARALALÍE s.f. Tulburare a vorbirii, constând în dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. [Gen. -iei. / < fr. paralalie, cf. gr. para – lângă, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

MIOTONÍE s. f. Boală care se manifestă prin tulburări în contracția mușchilor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myotonie. Vezi definitia »