ANATOMÍE s. f. 1. știință care se ocupă cu studiul structurii organismului uman, animal sau vegetal. 2. disecție. ◊ structura internă a unui organism sau organ. 3. formă exterioară a unui corp. 4. (fig.) studiu, analiză minuțioasă. (< fr. anatomie, lat., gr. anatomia) Vezi definitia »

discórdie (discórdii), s. f. – Neînțelegere; ceartă; vrajbă. Lat. discordia (sec. XIX). – Der. discorda, vb., din fr. discorder; discordant, adj., din fr.; discordanță, s. f., din fr. discordance. Cf. dezacorda, vb.; dezacord, s. n., din fr. Vezi definitia »

MITOLOGÍE s. f. 1. totalitatea miturilor, a legendelor care aparțin unei civilizații. 2. studiu științific al miturilor, al originii și semnificației lor. 3. ansamblu de credințe, de idei care se referă la aceeași națiune și care se impun membrilor unei colectivități. (< fr. mythologie, lat. mythologia) Vezi definitia »

COCHÍLIE s.f. 1. Înveliș calcaros compus din una sau două valve, care constituie scheletul unor moluște. 2. Formă metalică în care se toarnă diferite piese de mașini, lingouri etc.; cochilă. [Gen. -iei. / < fr. coquille, cf. lat. conchylium]. Vezi definitia »

GASTROTEHNÍE s.f. Studiul modificărilor suferite de alimente în timpul preparării lor culinare. [Gen. -iei. / < fr. gastrotechnie]. Vezi definitia »