PRÁDĂ, prăzi, s. f. 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). ◊ Loc. vb. (Înv.) A face pradă = a prăda. 3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. ◊ Expr. Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; p. ext. vânat; p. gener. orice poate servi drept hrană viețuitoarelor. ◊ Pasăre de pradă = pasăre răpitoare. 5. (Reg.) Risipă, cheltuială inutilă. – Lat. praeda. Vezi definitia »

AGRICULTÚRĂ s.f. Totalitatea operațiilor și a metodelor de cultivare a pământului. [Cf. fr. agriculture, lat. agricultura]. Vezi definitia »

ENCEFALÓZĂ, encefaloze, s. f. (Med.) Denumire generică pentru o afecțiune cerebrală degenerativă. – Din fr. encéphalose. Vezi definitia »

cătălniță s.f. (reg.) soi de viermișori de pe podeaua unui stup cu albine neîngrijit. Vezi definitia »

CONTRAREFÓRMĂ, contrareforme, s. f. Acțiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva reformaților și a reformei religioase. – Fr. contre-réforme. Vezi definitia »