HIRAGÁNA s.f. Scriere silabică japoneză folosită în principal pentru inflexiuni verbale și adjectivale, prepoziții, conjuncții și cuvinte pentru care nu există sau nu se justifică scrierea cu ideograme. (cf. engl. hiragana < cuv. jap., din hira (neted) + ka (înlocuitor) + na (nume)). Vezi definitia »

CAPUANA, Luigi (1839-1915), scriitor italian. Reprezentant al verismului, a teoretizat o proză documentară, bazată pe date științifice („Giacinta”). Romane orientate spre studiul cazului psihologic („Marchizul de Roccaverdina” – capodopera sa). Vezi definitia »

ÎNȚĂRÂNÁ, înțărânez, vb. I. Tranz. (Rar) A înțelina. – Din în- + țărână. Vezi definitia »

ANTONELLO DA MESSINA (c. 1430-1479), pictor italian din Renaștere. Asimilează de la flamanzi tehnica picturii în ulei. Maestru al prespectivei cromatice. Portrete („Condotierul”, „Annunziata”) și compoziții cu tematică religioasă („Răstignirea”, „Sf. Sebastian”). Vezi definitia »

MĂNÁ, pers. 3 mănează, vb. I. Refl. (Despre plante și recolte) A căpăta mană (2); a se strica din cauza manei. – Din mană. Vezi definitia »