DĂUNÓS, -OÁSĂ, dăunoși, -oase, adj. (Rar) Dăunător; p. ext. lacom. [Pr.: dă-u-] – Daună + suf. -os. Vezi definitia »

(ἀποφατικῶς — apofatikos = negând, prin negație; de la ἀποφάσκω — apofasko = a nega)— modalitate de cunoaștere a lui Dumnezeu prin antinomie, adică pe calea negației și pe calea afirmației. Calea apofatică înseamnă cunoașterea lui Dumnezeu prin negație. Dumnezeu este necuprins, nemărginit, incognoscibil pe calea rațiunii; Vezi definitia »

ANTITUBERCULÓS, -OÁSĂ adj. Propriu a combate tuberculoza. [< fr. antituberculeux]. Vezi definitia »

HIPOCLORÓS, hipocloroși, adj.m. (În sintagma) Acid hipocloros = acid obținut prin acțiunea clorului asupra unei suspensii de oxid de mercur în apă, folosit ca decolorant. – Din fr. hypochloreux. Vezi definitia »

CAVERNÓS, -OÁSĂ, cavernoși, -oase, adj. 1. Care se referă la caverne (2). 2. Care are caverne (2). 3. Fig. (Despre voce, sunete) Care are timbrul gros, înfundat; înăbușit. – Din fr. caverneux, lat. cavernosus. Vezi definitia »