RECONSTRUÍ vb. tr. 1. a construi din nou, a reclădi. ◊ a reconstitui. 2. (lingv.) a stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; a reconstitui (2) o limbă. (< fr. reconstruire) Vezi definitia »

TREBUÍ, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. Tranz. unipers. și impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trébui și trebuiésc] – Din sl. trĕbovati. Vezi definitia »

titcuí, titcuiésc, vb. IV (reg.) a ascunde, a tăinui. Vezi definitia »

ștircuí, ștírcui, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ștercui; despre struguri) a zdrobi cu știrca, cu mustuitorul. 2. (despre zarzavat) a mărunți cu ajutorul unui băț ramificat la un capăt. Vezi definitia »

ETUÍ s.n. Cutiuță (de piele, de carton) în care se păstrează un aparat mic, ochelarii etc. [Pron. -tüi, pl. -iuri. / < fr. étui]. Vezi definitia »