țăgúi, -íe, adj. (reg.) 1. ied până la un an. 2. om cu barbă. 3. țap. Vezi definitia »

ȚISTUÍ, țistuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „țist”). ♦ Tranz. A domoli, a potoli (pe cineva). 2. Intranz. (Despre gloanțe) A șuiera. – Țist + suf. -ui. Vezi definitia »

HARTUÍ, hartuiesc, vb. IV. V. hartoi. Vezi definitia »

SFĂNȚUÍ, sfănțuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mitui. 2. A lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înșela pe cineva. – Sfanț + suf. -ui. Vezi definitia »

ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui. Vezi definitia »