SUPRAMÚNCĂ s.f. (Ec.) Muncă suplimentară care creează plusvaloarea însușită de capitalist și pe care muncitorul o efectuează peste ceea ce este necesar pentru întreținerea lui și a familiei lui. [< supra- + muncă, după fr. surtravail]. Vezi definitia »

EPIZIOSTENÓZĂ s. f. strâmtare patologică a vulvei. (< fr. épisiosténose) Vezi definitia »

MAGNETOGRÁMĂ, magnetograme, s. f. Diagramă obținută cu magnetograful. – Din fr. magnétogramme. Vezi definitia »

SURDÍNĂ s. f. amortizor de zgomot. ◊ dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru atenuarea intensității și modificarea timbrului sunetelor. ♦ în ~ = fără zgomot. (< fr. sourdine) Vezi definitia »

RĂCHÍTĂ, răchite, s. f. Nume dat mai multor specii de salcie cu frunze înguste și lunguiețe, cu ramuri subțiri și elastice, folosite ca material de împletit (Salix). [Pl. și: răchiți] – Din bg., scr. rakita. Vezi definitia »