TORSIÚNE s. f. 1. răsucire. ◊ (text.) indice care arată gradul de torsiune a unui semitort, exprimat prin numărul de răsucituri pe unitatea de lungime. 2. (mat.) calitatea caracteristică a curbelor (din spațiu). 3. scrântitură, luxație. (< fr. torsion, lat. torsio) Vezi definitia »

INCORPORAȚIÚNE s.f. v. încorporație. Vezi definitia »

AȚÍNE, ațín, vb. III. Refl. 1. A sta în calea cuiva, a pândi trecerea cuiva. ◊ Tranz. Calea mândrei aținui, O floricică de-i cerui (TEODORESCU). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde ceva care încearcă să scape); a băga bine de seamă. Grăunțele pocnesc și sar înflorite, albe. Băieții s-ațin să le prindă (VLAHUȚĂ). ◊ Expr. Aține-te! = fii gata! ține-te bine! [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere). Vezi definitia »

PASIÚNE s. f. 1. afecțiune puternică și de durată pentru cineva sau ceva; patimă; manifestare a unui astfel de sentiment. ◊ obiectul acestei afecțiuni. 2. compoziție muzicală religioasă care are ca subiect povestirea patimilor lui Cristos. (< fr. passion, lat. passio, germ. Passion) Vezi definitia »

RECURSIÚNE s. f. v. recursie. Vezi definitia »