plăceá (plác, plăcút), vb. – A-i conveni, a fi bucuros de, a fi pe gustul cuiva. – Mr. plac, plăcere. Lat. placēre (Pușcariu 1329; Candrea-Dens., 1398; REW 6557), cf. it. piacere, prov., port. plazer, fr. plaire, sp. placer. Observațiile semantice ale lui E. Seidel, BL, IX, 24 nu par nimerite. Uz general (ALR, II, 246). – Der. plăcere, s. f. (gust drag, bucurie); neplăcut, adj. (dezagreabil); neplăcere, s. f. (dezgust); displăcea, vb. (a dezgusta, a supăra), după lat. displicere; complăcea, vb. (a dezgusta, a supăra), după fr. complaire; complezant, adj., din fr. complaisant; complezență, s. f., din fr. complaisance. – Din rom. trebuie să provină sb. plakijer (Candrea, Elemente, 408). Vezi definitia »

PACEÁ, pacele, s. f. 1. (Înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; p. ext. blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale. 2. (Reg.) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de vițel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oțet sau de usturoi. – Din tc. paça. Vezi definitia »

TRANSPĂREÁ, transpár, vb. II. Intranz. (Rar) A se zări, a se întrezări, a se ghici. – Trans- + părea (după fr. transparaître). Vezi definitia »

STRĂVEDEÁ, străvắd, vb. II. Refl. A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă) sau a lăsa să i se vadă imaginea (printr-un corp străveziu). ♦ Tranz. (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. ◊ Refl. pas. Luna se străvede printre nori. [Var.: (reg.) strevedeá vb. II] – Stră- + vedea. Vezi definitia »

Oștirea cnejilor în vechea Rusie. Vezi definitia »