Definita cuvantului gândire
GÂNDÍRE gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditație, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu gândire
SUPRAVEGHÉRE, supravegheri, s. f. Acțiunea de a supraveghea și rezultatul ei; control; p. ext. pază. – V. supraveghea. Vezi definitia »
OBIECTIVIZÁRE, obiectivizări, s. f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza. – V. obiectiviza. Vezi definitia »
ÎNGÂMFÁRE s. f. Atitudine de încredere exagerată în propriile sale însușiri; trufie, orgoliu, fală; infatuare. – V. îngâmfa. Vezi definitia »
AUTOCONTEMPLÁRE s.f. Acțiunea de a se autocontempla. [< autocontempla]. Vezi definitia »
SPOLIÉRE, spolieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a spolia și rezultatul ei; jefuire, prădare; înșelare; spoliație. [Pr.: -li-e-] – V. spolia. Vezi definitia »