MẤRȘAV, -Ă, mârșavi, -e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (Reg.) Scârbos, dezgustător. [Acc. și: mârșáv] – Din sl. mrŭšavŭ. Vezi definitia »

BRAV, -Ă adj. Viteaz, curajos. // s.m. Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care omora și teroriza pentru bani; spadasin plătit. [< fr. brave, it. bravo]. Vezi definitia »

fâicáv (-vă), adj. – Bîlbîit, gîngav. Sl. flĭkavŭ (DAR). -Der. fîicăvi, vb. (a se bîlbîi). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

ciumpáv, ciúmpavă, adj. (pop.) 1. cu vârful sau cu o parte a corpului ciuntită, tăiată, scurtată, retezată, amputată, frântă, ruptă; ciot, ciunt, ciung, bont, ciut, berc, ciopârtac. 2. (despre vite) care șchioapătă, care calcă greu, șchiop. Vezi definitia »

rícav (-vuri), s. n. – Carton special pentru căptușit cotoarele cărților legate. Germ. Rücken „spinare”. Vezi definitia »