păteác, păteácuri, s.n. (reg.) 1. pătuț, pătuc. 2. postament de scândură, pe care se așază fânul sau snopii în stog; pătiuc. 3. claie, căpiță de fân; glugă de coceni (clădită pe ramurile unui copac). Vezi definitia »

STRĂJÁC, străjace, s. n. (Reg.) Saltea (de paie). – Din germ. Strohsack. Vezi definitia »

săgeác², săgeácuri, s.n. (înv.) 1. articol de ceaprăzărie. 2. (în forma: sageac) prelungirea podului făcută pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. Vezi definitia »

GENETLIÁC, -Ă adj. 1. care întocmea horoscopul după poziția aștrilor la nașterea cuiva. 2. făcut după reguli astrologice. (< fr. généthliaque, gr. genethliakos) Vezi definitia »

cotác³ s.n. sg. (reg.) pâlc pădure. Vezi definitia »