Definita cuvantului gârbiță
GÂRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, scr. grbica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu gârbiță
mótcă, mótci, s.f. (reg.) scul (lână depănată); jurubiță de tort. Vezi definitia »
PROSTATÍTĂ s. f. inflamație a prostatei. (< fr. prostatite) Vezi definitia »
NICHELÍNĂ s. f. 1. aliaj de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea rezistoarelor. 2. arseniură naturală de nichel. (< fr. nickéline) Vezi definitia »
ANTICRÍZĂ adj. inv. împotriva crizei. (< anti- + criză) Vezi definitia »
ÁVĂ1 s. m. (Neobișnuit) Părinte, tată; (prin restricție) nume dat călugărilor bătrâni. – Slav (v. sl. avva < gr.). Vezi definitia »