PALAFÍTĂ, palafite, s. f. Locuință lacustră (din epoca neolitică), construită pe piloți sau pe un podium susținut de pari. – Din fr. palafitte, it. palafitta. Vezi definitia »

OVOPLÁSMĂ s. f. ooplasmă. (< germ. Ovoplasma) Vezi definitia »

MĂCEÁȘĂ, măceșe, s. f. Fructul măceșului, de formă lunguiață sau ovală, de culoare roșie, cu coaja tare, acrișor la gust. – Din măceș. Vezi definitia »

SEXTÍNĂ s. f. 1. poezie cu formă fixă, din șase strofe a câte șase dexasilabe și cu rime repetate într-o anumită ordine. ◊ strofă de șase versuri. (< fr. sextine) Vezi definitia »

BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ◊ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ◊ Fig. Femeie destrăbălată. – Din fr. bacchante. Vezi definitia »