CALICÍ, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1); a sărăci. ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se zgârci². 3. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) ologi, a (se) schilodi. – Din calic.
Sursa: DEX '98 | Permalink

CALICI- elem. „caliciu floral”. (< fr. calici-, cf. lat. calix, -icis, cupă)
Sursa: MDN | Permalink

călîci (-iuri), s. n. (Înv.) Spadă. Se spunea mai ales despre spada pe care sultanul obișnuia s-o dăruiască domnitorilor, ca semn al învestirii. – Var. calîci. Tc. kiliç (Șeineanu, III, 25; Lokotsch 1040).
Sursa: DER | Permalink