ÎNREGISTRÁ, înregistrez, vb. I. Tranz. 1. A înscrie într-un registru. 2. A reține prin scris un fapt, un eveniment; a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. ♦ Fig. A întipări în minte, a memora. 3. A înscrie în activul său ca rezultat, ca realizare etc.; a obține. A înregistra un succes important. Din fr. enregistrer.
Sursa: DEX '98 | Permalink

ÎNREGISTRÁ vb. tr. 1. a înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru. 2. a consemna în scris, a însemna, a lua în evidență. ◊ (fig.) a întipări, a reține (în memorie). 3. a înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare. 5. a obține, a realiza succese, rezultate bune. (< fr. enregistrer)
Sursa: MDN | Permalink

ÎNREGISTRÁ vb. I. tr. 1. A înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru. 2. A consemna în scris, a însemna (un fapt, un eveniment). ♦ A încorpora (2). ♦ (Fig.) A întipări, a reține (în memorie). 3. A înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. A imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare. 5. A obține, a realiza succese, rezultate bune etc. [< fr. enregistrer].
Sursa: DN | Permalink