MATRÍȚĂ s. f. 1. unealtă în care s-a executat negativul formei ce urmează să fie dată unui material prin deformare plastică. 2. piesă a mașinii tipografice în care e gravat negativul literelor. (< germ. Matrize)
Sursa: MDN | Permalink

MATRIȚÁ vb. tr. a prelucra (un material) cu ajutorul unei matrițe. (< germ. matrizieren)
Sursa: MDN | Permalink

MATRIȚÁ, matrițez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe. – Din matriță.
Sursa: DEX '98 | Permalink

MATRÍȚĂ, matrițe, s. f. Unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale. ♦ Formă în care se toarnă literele într-o tipografie. – Din germ. Matrize.
Sursa: DEX '98 | Permalink

MĂTRÍȚĂ, mătrițe, s. f. Plantă acvatică cu tulpină filiformă, cu frunze înguste verzi, care se înnegresc prin uscare (Zannichellia palustris). – Cf. mătreață.
Sursa: DEX '98 | Permalink

MATRÍȚĂ s.f. 1. Unealtă în care s-a executat negativul formei care urmează să fie dată unui material prin deformare plastică sub presiune. 2. (Poligr.) Formă de turnat literele. 3. V. matrice [în DN]. [< germ. Matrize].
Sursa: DN | Permalink

MATRIȚÁ vb. I. tr. A prelucra (un material) la forjă, în matriță. [< germ. matrizieren].
Sursa: DN | Permalink