PITUITÁR, -Ă, pituitari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care secretează pituită; pituitiv. 2. S. f. Mucoasă a cavității nazale, constituită dintr-un epiteliu cilindric cu cili vibratili, care cuprinde elementele senzoriale ale mirosului. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. pituitaire.
Sursa: DEX '98 | Permalink

PITUITÁR, -Ă adj. Referitor la fluxul nazal, la catar. ◊ Glandă pituitară = hipofiză. // s.f. Mucoasa cavităților nazale. [Pron. -tu-i-. /< fr. pituitaire, it. pituitario, lat. pituita – secreție].
Sursa: DN | Permalink

PITUITÁR, -Ă I. adj. referitor la fluxul nazal, la catar. ♦ glandă ~ă = hipofiză. II. s. f. mucoasa cavității nazale. (< fr. pituitaire)
Sursa: MDN | Permalink